Teheranul a pus pe masă o propunere complexă în 14 puncte, transmisă Washingtonului prin intermediul Pakistanului, care vizează o restructurare totală a puterii în Orientul Mijlociu. Miza este uriașă: rezolvarea definitivă a conflictului în doar 30 de zile, prioritizând ferm „încheierea războiului”. Iar efectele se pot simți direct la pompa de benzină din România.
Blocada navală și șocul de la pompă
Iranul solicită ridicarea imediată a blocadei navale americane instituite pe 13 aprilie asupra porturilor și navelor sale. Până în prezent, Comandamentul Central al SUA a interceptat nu mai puțin de 45 de nave iraniene care încercau să ocolească restricțiile maritime impuse după declanșarea războiului pe 28 februarie.
Dar adevăratul punct nevralgic pentru economia globală se află în Strâmtoarea Ormuz, o rută strategică absolut vitală prin care tranzitează 20% din țițeiul mondial. Restricționarea tranzitului petrolierelor de către Teheran a împins deja cotațiile barilului de petrol la peste 110 dolari. Când barilul sare de 110 dolari în Golf pe fondul propunerilor de a taxa traficul maritim, dumneavoastră veți simți unda de șoc direct la pompele de benzină din România, unde costurile de transport și prețurile carburanților reacționează imediat la orice blocaj pe lanțul de aprovizionare.
Miliarde de dolari și despăgubiri masive
O altă miză financiară majoră o reprezintă ridicarea sancțiunilor economice impuse după retragerea americană din acordul nuclear în anul 2018. V-ați gândit vreodată cât de repede se pot bloca fonduri suverane uriașe pe scena internațională? Teheranul cere eliberarea activelor înghețate, cu accent pe cele 6 miliarde de dolari deblocate inițial în 2023 printr-un schimb de prizonieri, dar sechestrate din nou în Qatar după atacul grupării Hamas din 7 octombrie.
Propunerea include solicitări ferme pentru compensații financiare aferente celor 39 de zile de bombardamente israeliene și americane, după cum notează Financiarul. Bilanțul prezentat de partea iraniană indică peste 3.400 de morți și o infrastructură (case, spitale, școli, fabrici) distrusă masiv. Până la urmă, orice negociere de acest calibru implică sume uriașe pentru reconstrucție pe care cineva va trebui să le achite.
Retragerea trupelor și dosarul nuclear
Planul vizează și retragerea personalului militar american din Arabia Saudită, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Qatar și Kuweit. Se adaugă obținerea unor garanții de neagresiune din partea SUA și a Israelului. Se cere încetarea ostilităților pe toate fronturile, inclusiv în Liban, unde atacurile aeriene israeliene contra grupării Hezbollah au lăsat în urmă peste 2.600 de morți.
Cifrele vorbesc de la sine.
Numai că programul nuclear, un dosar extrem de spinos din punct de vedere diplomatic, este amânat deliberat pentru o fază ulterioară. Asta deși Washingtonul cere imperativ predarea a 440 de kilograme de uraniu puternic îmbogățit.
Reacția lui Trump. Mingea e în terenul americanilor
Si optimismul nu caracterizează deloc tabăra americană în aceste zile. E drept că președintele Donald Trump a publicat un mesaj clar pe rețeaua Truth Social în care își exprimă scepticismul față de documentul primit. El a transmis sec: „Voi analiza în curând un plan pe care Iranul tocmai ni l-a transmis, dar nu-mi pot imagina că ar fi acceptabil, deoarece ei nu au plătit încă un preţ suficient pentru ceea ce au făcut umanităţii şi lumii în ultimii 47 de ani”.
Dar răspunsul Teheranului menține o poziție de forță. Oficialii iranieni au transmis public că mingea este în terenul americanilor pentru a alege între diplomație și confruntare directă, precizând că statul islamic este pregătit pentru ambele scenarii exclusiv „pentru a-şi garanta interesele şi securitatea naţională”.
