Un studiu recent realizat de UnitedHealthcare (UHC) pe 100 de centenari arată o realitate de-a dreptul uimitoare. Aceștia spun că se simt, în medie, ca la 68 de ani, o scădere dramatică față de 79 de ani, cât se simțeau într-un studiu similar din 2015. V-ați întrebat vreodată cum este posibil așa ceva?
Rețeta tinereții fără bătrânețe
Secretul pare să stea în adaptabilitate și o atitudine pozitivă. Uimitor, 27% dintre cei intervievați folosesc ChatGPT și alte forme de inteligență artificială, iar 40% se joacă frecvent jocuri video. Dar dincolo de tehnologie, mișcarea fizică și echilibrul mental sunt vitale. Procentul celor care meditează a crescut de la 29% la 42%.
Unul dintre participanți a rezumat perfect rețeta succesului: „Rămânând activ îmi mențin inima puternică, mintea ascuțită, corpul în mișcare, spiritul ridicat și sănătatea stabilă în fiecare zi”.
Și umorul rămâne cel mai bun aliat. Nu mai puțin de 85% dintre respondenți recunosc că râd des. „Un râs bun din toată inima te poate face să te simți mai bine decât orice pastilă, îți spun eu asta”, a confirmat un alt senior.
Puterea nostalgiei, de la Hollywood la pizza
Iar această privire optimistă asupra vieții este adesea alimentată de nostalgie. Un exemplu concret este revenirea programului BOOK IT de la Pizza Hut, care în anii ’90 îi motiva pe copii să citească pentru a primi o mini pizza gratuită. Inițiativa, lansată în anii ’80, revine oficial pe 1 mai 2026.
Acest val de nostalgie se simte puternic și la Hollywood. Actorul Matthew Lillard, în vârstă de 56 de ani, cunoscut pentru rolurile din „Scooby-Doo” sau „Scream” (1996), trăiește o adevărată renaștere a carierei. Potrivit Revistaioana, el crede că popularitatea sa actuală este legată de dorința publicului de a retrăi vremuri mai simple. „Scooby-Doo unu și doi sunt mai populare acum decât au fost vreodată când au apărut”, a declarat el. „Deci cred că se întâmplă o chestie ciudată de nostalgie în industria noastră și în spiritul vremii, pentru că eu cred că oamenii tânjesc după vremurile de altădată.”
Cu o modestie dezarmantă, Lillard a adăugat: „Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care am acest moment, ca să fiu sincer, este pentru că am fost identificat în acel moment, așa că oamenii mă angajează din nou. De aia muncesc. Nu cred că mă place cineva cu adevărat. Doar le este dor de vremurile vechi. «Pe cine ar trebui să luăm? Cine este bătrân și relativ cald și ne dă un sentiment pufos? Să-l luăm pe Matthew Lillard. Talentat? Nu. Dar ne place de el? Da.»”
Când viața îți dă critici, fanii îți fac „priveghi”
Numai că viața nu aduce mereu doar aprecieri. În decembrie anul trecut, celebrul regizor Quentin Tarantino l-a criticat dur pe Lillard. „Nu spun că are o interpretare teribilă”, a comentat Tarantino. „Spun că oferă o interpretare de non-entitate. Nu-mi pasă de el. Nu-mi pasă de Owen Wilson, nu-mi pasă de Matthew Lillard.”
Reacția publicului a fost însă copleșitoare. Fanii i-au luat apărarea actorului pe rețelele sociale, iar Lillard a fost profund mișcat. „M-am simțit de parcă aș fi murit și aș fi fost în rai privindu-i pe toți trimițând tweet-urile lor de RIP. Adică, a fost cu adevărat ca și cum ai fi luat parte la propriul tău priveghi, stând cumva acolo și trăind prin toate lucrurile frumoase pe care le spun oamenii după ce mori”, a mărturisit el pentru revista People.
Actorul a completat: „Toată lumea, de la oamenii de la mall de weekendul acesta cu copiii mei până la George Clooney și James Gunn și Mike Flanagan, adică, oamenii au fost cumva foarte generoși spunându-mi cât de mult mă iubeau și le plăcea munca mea.”
De unde vine, pe bune, cuvântul „Wow”?
Dar cum ne exprimăm uimirea în fața unor astfel de situații? Cel mai probabil, cu un simplu „Wow”. Stai puțin, cuvântul ăsta pare foarte modern, nu? Ei bine, lucrurile stau puțin diferit.
Actorul scoțian Kenny Boyle a explicat pe TikTok că termenul are o istorie de peste 500 de ani, provenind din Scoția anilor 1500. „Acesta este unul dintre acele lucruri anacronice”, a explicat el. „Dacă ai citi o ficțiune istorică sau ceva de genul ăsta, și unul dintre personaje ar spune «Wow!», probabil te-ai gândi: «Ei bine, asta e ciudat. Este un cuvânt foarte modern, nu-i așa?» Răspunsul este de fapt nu, cel puțin nu în Scoția.”
Cifrele vorbesc de la sine.
Prima sa utilizare scrisă apare în 1513, într-o traducere a Eneidei lui Virgil: „Afară cu aceste spirite rătăcitoare, wow! strigi tu.” Mai mult, un video realizat de Babbel (un studiu lingvistic surprinzător) leagă cuvântul de biologia umană: „Expresia facială asociată cu șocul sau surpriza este o gură deschisă, rotunjită, care se întâmplă să coincidă cu modul în care un om pronunță «wow»”.
Privind înapoi la deceniile trăite, un sfat de la centenari iese în evidență, valabil pentru oricine. „Mi-aș spune să îmbrățișez fiecare moment dezordonat pentru că totul se rezolvă pana la urma. Chiar aveam nevoie să aud asta la sfârșitul adolescenței mele, când totul părea o problemă atât de mare”, a mărturisit un participant, reamintind că, pentru 78% dintre intervievați, familia și prietenii sunt adevărata ancoră în fața timpului.
