Economia zonei euro este practic pe loc, cu o creștere anemică de doar 0,1% în primul trimestru al anului. În același timp, inflația anuală a accelerat la un îngrijorător 3% în luna aprilie, readucând în prim-plan un pericol major pentru întregul continent, inclusiv pentru România: stagflația.
Cifrele care pun Europa pe jar
Datele preliminare publicate de Eurostat arată o deteriorare clară a climatului economic. Rata anuală a inflației a sărit la 3% în aprilie, o creștere semnificativă de la 2,6% în martie (și doar 1,9% în luna precedentă). Astfel, ținta de 2% a Băncii Centrale Europene (BCE) este depășită cu mult.
Principalul motor al acestor scumpiri este, fără îndoială, sectorul energetic. Costurile cu energia au înregistrat un avans de 10,9%, aproape dublu față de creșterea de 5,1% consemnată în martie. Această explozie a prețurilor pune o presiune imensă atât pe companii, cât și pe buzunarele consumatorilor.
O creștere economică aproape inexistentă
În paralel cu inflația galopantă, activitatea economică dă semne clare de oboseală. Creșterea de numai 0,1% din primul trimestru reflectă impactul tensiunilor geopolitice, în special cele generate de conflictul din Iran, care frânează serios investițiile și consumul. Datele, după cum notează Financiarul, vin într-un moment extrem de delicat pentru decidenții de la Frankfurt.
Iar ecourile acestor cifre se resimt direct și la București. O economie europeană care tușește înseamnă, pe românește, mai puține comenzi pentru fabricile din țară și presiune suplimentară pe cursul leu/euro, un indicator pe care fiecare antreprenor și importator îl urmărește cu sufletul la gură.
Ce este, de fapt, stagflația?
V-ați întrebat ce înseamnă, concret, această combinație de cifre? Este definiția de manual a riscului de stagflație: o combinație toxică între creștere economică slabă, inflație ridicată și o posibilă majorare a șomajului. Acest scenariu este alimentat de perspectiva unui șoc energetic la nivel global.
Pentru companii, stagflația se traduce prin costuri de producție mai mari, cerere în scădere și dificultăți majore în planificarea pe termen lung. E drept că este, poate, cel mai dificil mediu economic de navigat.
Dilema Băncii Centrale Europene
Și totuși, ce poate face BCE? Instituția se află într-o poziție extrem de dificilă înaintea următoarei ședințe de politică monetară. Până acum, a menținut dobânda de referință la 2%, încercând să evalueze impactul real al scumpirilor din energie asupra economiei.
Dilema este una clasică. O majorare a dobânzii pentru a tempera inflația ar risca să sufoce complet firava creștere economică de 0,1%. Pe de altă parte, menținerea dobânzii la un nivel redus ar putea permite inflației să scape și mai mult de sub control.
O decizie aproape imposibilă.
Până la urmă, toți ochii sunt ațintiți asupra următoarei mișcări a Băncii Centrale Europene. Deciziile care se vor lua acolo vor influența direct costul creditării, puterea de cumpărare și perspectivele de investiții pentru întregul continent, inclusiv pentru mediul de afaceri din România.
