Tot mai mulți români caută soluții naturale pentru problemele ficatului, iar ceaiul de anghinare este printre cele mai cumpărate opțiuni. Totuși, o cană de infuzie nu poate vindeca afecțiuni hepatice severe. Din punct de vedere medical, acest remediu are limite clare și poate fi folosit doar ca adjuvant, nu ca tratament de bază pentru ciroză sau hepatite virale.
Anghinarea, cunoscută în botanică sub denumirea de Cynara scolymus, este apreciată pentru compoziția sa. Frunzele conțin cinarină, acid clorogenic și polifenoli, trei compuși studiați clinic de mult timp. Cinarina influențează metabolismul lipidelor, reducând producția internă de colesterol și favorizând eliminarea sa prin bilă. Acidul clorogenic are rol antioxidant și limitează efectul radicalilor liberi asupra membranelor celulare, iar polifenolii susțin acest proces.
Administrarea constantă a extractelor din Cynara scolymus a fost asociată în analizele de laborator cu scăderea colesterolului total, mai ales a fracțiunii LDL. Efectul nu apare imediat, ci după mai multe săptămâni de administrare susținută. În schimb, la nivel digestiv, beneficiile pot fi observate mai repede. Ceaiul de anghinare poate reduce balonarea, senzația de greutate după mese și flatulența, deoarece stimulează secreția sucurilor gastrice și relaxează musculatura netedă a tubului digestiv. În acest fel, alimentele greu digerabile, mai ales cele bogate în grăsimi animale, sunt procesate mai ușor, iar tranzitul intestinal revine la ritmul normal.
Un rol important îl are și asupra bilei. Cinarina acționează în două etape: stimulează hepatocitele să producă mai multă bilă, efect numit acțiune coleretică, apoi determină contracția colecistului pentru evacuarea lichidului biliar în duoden, adică acțiunea colagogă. Acest mecanism susține digestia și este motivul pentru care medicii gastroenterologi recomandă frecvent planta ca adjuvant în colecistită și în dischinezia biliară, cunoscută popular drept bilă leneșă. Potrivit informațiilor prezentate de Jurnalulnational, drenajul corect al bilei poate preveni inflamațiile și formarea mâlului biliar.
Frunzele de anghinare mai oferă și protecție celulei hepatice. Antioxidanții din plantă ajută la neutralizarea toxinelor și creează condiții favorabile pentru refacerea țesutului hepatic afectat. De aceea, infuzia este inclusă în unele protocoale naturiste pentru gestionarea steatozei hepatice, adică ficatul gras. Cu toate acestea, datele științifice sunt clare: infuzia nu vindecă bolile hepatice grave. Ciroza lasă cicatrici definitive pe ficat, iar nicio plantă nu poate dizolva acea fibroză. În cazul hepatitelor virale provocate de virusurile B sau C, doar tratamentele antivirale prescrise de medicul infecționist pot avea efect. Ceaiul doar susține ficatul, reduce inflamația de fond și nu elimină virusul.
Prepararea corectă este esențială pentru păstrarea substanțelor active. Dacă frunzele sunt fierte direct, acidul clorogenic și polifenolii se degradează termic, iar dacă apa nu este suficient de fierbinte, cinarina nu se extrage eficient. Doza recomandată este de 5 până la 7 grame de plantă uscată și mărunțită, echivalentul unei lingurițe cu vârf sau al unei linguri rase, în funcție de cât de fin este produsul vrac. Se folosesc 200 până la 250 mililitri de apă clocotită, care se toarnă peste plantă într-un vas de sticlă sau porțelan. Recipientul se acoperă imediat, iar infuzia se lasă între 10 și 15 minute. Un timp mai scurt nu extrage suficient principiile amare, iar unul mai lung face băutura excesiv de amară. La final, lichidul se strecoară printr-o sită fină.
