Imaginile cu vedete care revin foarte repede la sală sau la activitățile publice după naștere au readus în prim-plan o presiune pe care multe femei o resimt fără să o spună: ideea că ar trebui să ajungă rapid din nou la corpul, ritmul și energia de dinainte. Discuția s-a intensificat după ce boxerul Tommy Fury a publicat o fotografie cu logodnica sa, Molly-Mae Hague, în echipament sportiv, la patru săptămâni după ce a născut.
Exemplele invocate sunt apropiate atât ca timp, cât și ca mesaj. Molly-Mae Hague a fost fotografiată la sală la mai puțin de patru săptămâni după nașterea fiului ei, Midas. Ellie Goulding (39 de ani) a publicat exerciții cu greutăți la trei săptămâni postpartum. Cardi B (33 de ani), mamă a patru copii, a urcat 80 de etaje pe un aparat de step la doar opt zile după naștere, iar Sienna Miller (44 de ani) a revenit la promovări la trei săptămâni după ce a adus pe lume un bebeluș luna trecută.
Dincolo de comparațiile pe care le pot provoca astfel de imagini, recomandarea medicală rămâne clară. Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie (NHS) recomandă să nu faceți exerciții fizice intense înainte de controlul de șase săptămâni. Asta înseamnă că postările despre antrenamente la opt zile, trei săptămâni sau patru săptămâni apar înaintea acestui prag considerat sigur. Într-o analiză citată de Lyla, accentul cade tocmai pe diferența dintre imaginea publică și realitatea recuperării.
Tommy Fury a scris pe Instagram despre Molly-Mae Hague: „Atât de mândru de fata mea, după ce a născut acum patru săptămâni s-a și întors să rupă sala de sport.” La rândul ei, Ellie Goulding (39 de ani) a însoțit fotografia cu greutăți de mesajul: „Înapoi la treabă din nou.” Deși par formule simple, pentru multe femei acestea se suprapun peste o perioadă marcată de oboseală, lipsă de somn, corp slăbit și un program complet fragmentat.
Clare Foges, autoare la Dailymail și mamă a patru copii de opt, șase, cinci și doi ani, spune că astfel de postări întrețin ideea că femeile „ar trebui să fie înapoi la sală imediat după ce au născut”. Ea atrage atenția și asupra diferențelor de context, observând că femeile celebre nu arată „bonele din fundal, menajera care aspiră și curăță, asistenții care comandă cumpărăturile”. Publicul vede rezultatul finisat, nu și sprijinul din spatele lui.
Critica ei are și o bază practică. Clare Foges amintește că NHS recomandă evitarea exercițiilor fizice până la controlul de șase săptămâni, „în parte deoarece hormonul relaxină (care relaxează articulațiile) este încă în corp luni de zile după naștere, punând femeile la un risc mai mare de rănire”. Cu alte cuvinte, corpul este încă în recuperare, chiar dacă rețelele sociale transmit altceva.
Impactul nu este doar fizic, ci și mental. Clare Foges vorbește despre „impactul mental pe care aceste tipuri de postări îl au asupra mamelor obișnuite care se luptă în mlaștina de tampoane de sân îmbibate și zero somn”. Ea mai avertizează: „Milioane de tineri văd postările lui Molly-Mae și Tommy ca un model pentru propriile vieți. Așa că atunci când o proaspătă mamă o vede pe ea celebrată pentru că face exerciții atât de curând, ar putea concluziona că și ele ar trebui să-și încredințeze bebelușul celui mai apropiat adult responsabil și să meargă la sală.”
Mesajul de fond este unul simplu: feed-ul nu trebuie transformat în standard medical. Reperul rămâne controlul de șase săptămâni, nu postările motivaționale. Iar pentru cei care influențează publicul online, responsabilitatea este reală. Clare Foges spune clar că „oamenii care își petrec viețile generând conținut pentru rețelele sociale au niveluri uriașe de influență și cu această influență vine responsabilitatea”.
