Mulți români privesc un buletin de analize cu colesterolul mărit și se întreabă dacă o schimbare în farfurie este de ajuns pentru a rezolva problema. Până de curând, răspunsul era nuanțat, însă ghidurile medicale actualizate pentru anii 2025 și 2026 trasează o linie mult mai clară între puterea alimentației și momentul în care tratamentul medicamentos devine esențial pentru protecția inimii pe termen lung.
Cheia intervenției prin dietă stă într-un element simplu și dovedit științific: fibrele solubile. Un aport zilnic de 5 până la 10 grame de astfel de fibre poate reduce colesterolul „rău”, LDL, cu procente similare, între 5% și 10%. Chiar și o cantitate mai mică, de 2-10 grame zilnic, aduce o scădere semnificativă a colesterolului total și LDL. Nu este o soluție magică peste noapte, ci un efort constant, deosebit de important pentru persoanele ale căror valori nu impun încă un tratament medicamentos.
Cum adaugi fibrele solubile în meniul zilnic
Recomandarea generală este de a consuma între 20 și 35 de grame de fibre totale în fiecare zi, din care cele 5-10 grame de fibre solubile fac diferența pentru colesterol. Integrarea lor în alimentație este mai simplă decât pare. Ovăzul și orzul conțin beta-glucan, o fibră solubilă foarte eficientă. Fructe precum merele, perele, căpșunile și citricele aduc pectină, un alt tip de fibră utilă. De asemenea, vinetele și bamele sunt surse bune, la fel și leguminoasele; o jumătate de cană de fasole fiartă ajută la reducerea colesterolului. O altă opțiune la îndemână este psyllium, unde două lingurițe oferă aproximativ 4 grame de fibre solubile.
Ovăzul, de exemplu, are efecte măsurabile și predictibile. Doar 3 grame de fibre solubile din ovăz pot diminua colesterolul total și LDL cu aproximativ 0.13 mmol/L. Consumat în mod regulat, ovăzul scade colesterolul total cu 5% și colesterolul LDL cu 7%. Datele arată că o aderență la așa-numita „dietă portofoliu” a fost asociată cu un risc cu 16% mai mic de deces de cauză cardiovasculară.
Pragul la care medicamentele devin obligatorii
Există un punct în care alimentația, deși rămâne importantă, nu mai este suficientă ca tratament principal. Ghidurile sunt foarte clare: o valoare a colesterolului LDL de peste 190 mg/dL impune începerea tratamentului medicamentos, chiar și în absența altor factori de risc majori. Pentru alte situații, țintele variază în funcție de profilul de risc al fiecărei persoane. La risc foarte înalt, ținta este un LDL sub 55 mg/dL, pe lângă o reducere de cel puțin 50% față de valoarea inițială. Lyla La risc înalt, valoarea trebuie să scadă sub 70 mg/dL, în timp ce la risc moderat, ținta este sub 100 mg/dL. Pentru persoanele cu risc scăzut, un nivel acceptabil este sub 116 mg/dL.
Pentru o imagine completă a riscului, medicii recomandă măsurarea cel puțin o dată în viață a Lipoproteinei(a), sau Lp(a). Valori de peste 50 mg/dL reprezintă un factor de risc suplimentar. Și trigliceridele sunt importante: valorile normale sunt sub 150 mg/dL, iar cele între 200 și 499 mg/dL sunt considerate crescute și se asociază cu un risc cardiovascular ridicat. Noile perspective medicale, reflectate în ghidul ACC/AHA 2026, extind evaluarea riscului pe termen lung (30 de ani) la adulții cu vârste între 30 și 79 de ani, subliniind importanța reducerii expunerii la un LDL crescut de-a lungul vieții.
Atunci când este necesar, medicii au la dispoziție mai multe opțiuni. Terapia cu statine este recomandată pacienților de peste 75 de ani cu boală cardiovasculară deja diagnosticată și tuturor pacienților cu HIV cu vârsta de cel puțin 40 de ani. Dacă statinele nu sunt suficiente pentru a atinge ținta de LDL, se poate adăuga Ezetimib, care aduce o reducere suplimentară de aproximativ 20%. Pentru pacienții cu intoleranță la statine, o altă soluție este acidul bempedoic. Astfel, drumul de urmat devine clar: dacă analizele permit, se începe cu optimizarea dietei, vizând aportul de fibre solubile. Dacă valorile sunt prea mari sau riscul este ridicat, discuția se mută spre tratament medicamentos și atingerea unor ținte stricte de colesterol.
