Cristi Chivu a reușit o performanță istorică în Italia, devenind campion cu Inter Milano din postura de antrenor. Succesul fulminant i-a determinat pe jurnaliștii italieni să vină până la Reșița pentru a descoperi rădăcinile tehnicianului român și secretul din spatele acestei ascensiuni.
Promisiunea care i-a marcat viața
Să fim serioși, puțini jucători ajung la nivelul la care a evoluat fostul căpitan al naționalei. Numai că drumul spre glorie a început cu o dramă teribilă. Presa din Peninsulă a scos la lumină legătura profundă dintre Cristi și tatăl său, Mircea Chivu, cel care i-a fost și antrenor la CSM Reșița în anii de formare.
În 1998, cu puțin timp înainte ca Mircea să piardă lupta cu cancerul la doar 44 de ani, fiul său i-a făcut un jurământ cutremurător. „Voi deveni fotbalist și voi avea grijă de familia noastră”, a sunat promisiunea puștiului de 17 ani.
O promisiune ținută cu sfințenie.
Pas cu pas, tânărul Chivu avea să câștige campionatul în Olanda, să domine fotbalul din Italia și, în final, să ridice deasupra capului cel mai râvnit trofeu european, Champions League.
Vizitele secrete la mormântul tatălui
V-ați gândit vreodată cum se raportează un campion la orașul său natal după ce a cucerit Europa? Ei bine, lucrurile stau puțin diferit în cazul lui Chivu. Cristi Bobar, președintele de la CSM Reșița, a făcut dezvăluiri care i-au lăsat fără cuvinte pe ziariștii străini, explicând de ce fostul fundaș a avut o singură țintă în cariera de tehnician.
„Cristi a avut oferte de la multe cluburi: Ajax, Dinamo, Rapid, cluburi din Arabia Saudită. Le-a refuzat pe toate pentru că a țintit mereu doar Serie A”, a relatat Bobar, conform unei investigații a Dolcesport.
Iar povestea nu se oprește aici. Același oficial a împărtășit o anecdotă incredibilă despre legătura nevăzută a lui Chivu cu orașul natal. „Am auzit că, din în când, Cristi se furișează înapoi la Reșița, pune o floare pe mormântul tatălui său și apoi pleacă. Doar ei doi, în tăcere. Nimeni nu l-a văzut vreodată, dar noi toți credem asta”, a povestit președintele CSM. Portretul este completat de Valentin Ciucur, team managerul echipei, care l-a descris simplu ca fiind „o persoană foarte respectuoasă și extrem de timidă”.
Un loc în istoria lui Inter
Dar hai să vedem și cifrele. Cristi Chivu este oficial al 16-lea antrenor din istoria lui Inter Milano care aduce titlul pe legendarul stadion Giuseppe Meazza. Performanța este cu atât mai mare cu cât vorbim despre abia al șaselea manager străin care reușește să cucerească trofeul Serie A cu gruparea lombardă.
Înaintea lui se află nume uriașe, precum Helenio Herrera și Roberto Mancini, cu câte trei campionate câștigate fiecare, urmați de Jose Mourinho și Alfredo Foni, ambii cu câte două titluri. Lista completă a antrenorilor campioni cu Inter este o adevărată pagină de istorie:
- Virgilio Fossati (Italia), 1909-1910
- Nino Resegotti, Francesco Mauro (Italia), 1919-1920
- Arpad Weisz (Ungaria), 1929-1930
- Armando Castellazzi (Italia), 1937-1938
- Tony Cargnelli (Austria), 1939-1940
- Alfredo Foni (Italia), 1952-1953, 1953-1954
- Helenio Herrera (Argentina), 1962-1963, 1964-1965, 1965-1966
- Heriberto Herrera (Paraguay), 1970-1971
- Eugenio Bersellini (Italia), 1979-1980
- Giovanni Trapattoni (Italia), 1988-1989
- Roberto Mancini (Italia), 2005-2006, 2006-2007, 2007-2008
- Jose Mourinho (Portugalia), 2008-2009, 2009-2010
- Antonio Conte (Italia), 2020-2021
- Simone Inzaghi (Italia), 2023-2024
- Cristian Chivu (România), 2025-2026
Legăturile neașteptate cu România
Dacă ne uităm cu atenție în istoria băncii tehnice a celor de la Inter, găsim doar alți doi antrenori cu legături directe cu fotbalul românesc. Primul este austriacul Anton Cargnelli. Acesta a pregătit Club Atletic Timișoara între 1926 și 1927, trecând pentru o scurtă perioadă și pe la Politehnica Timișoara în 1927.
Celălalt antrenor român care a stat pe banca lui Inter este chiar Mircea Lucescu. „Il Luce” a fost sub contract cu formația milaneză între 30 noiembrie 1998 și 22 martie 1999, într-un sezon agitat în care echipa a terminat abia pe locul opt în Serie A.
