Ziua de 20 iulie, când este sărbătorit anual Sfântul Ilie, aduce pentru multe familii o rânduială clară: mers la biserică, pomenirea celor adormiți, sfințirea merelor, evitarea certurilor și atenție la ce se face în gospodărie. Pentru cei care respectă tradiția, sărbătoarea se așază în jurul rugăciunii, al pomenii și al unui ritm mai liniștit în casă.
Sfântul Ilie are o dublă semnificație, religioasă și tradițională. În calendarul ortodox, este cinstit ca unul dintre cei mai importanți proroci ai Vechiului Testament. În cultura populară românească, ziua lui a adunat de-a lungul timpului obiceiuri legate de vreme, agricultură și armonia din familie. Pe 20 iulie este marcată și Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene, deoarece Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul spiritual al aviatorilor.
Primul obicei este participarea la slujbă. Preotul Marius Oblu a explicat că aceasta este rânduiala cea mai importantă a zilei. „Participarea la Sfânta Liturghie este considerată cea mai importantă rânduială în ziua în care este cinstit Sfântul Ilie. În biserici, credincioșii înalță rugăciuni pentru sănătate, pace în familie, ocrotire divină și spor în gospodărie, iar tradiția spune că acestea sunt ascultate cu mai multă putere.” El a arătat și că mulți cer ajutorul prorocului în perioadele de încercare sau se roagă pentru cei care îi poartă numele.
Pentru cei care nu pot ajunge la biserică, tradiția păstrează două gesturi făcute acasă. Potrivit Revista Ioana, preotul Marius Oblu a precizat: „Pentru persoanele care nu pot ajunge la biserică, obiceiul recomandă aprinderea unei lumânări și tămâierea locuinței. Aceste gesturi simbolice sunt asociate cu purificarea sufletească și chemarea binecuvântării lui Dumnezeu asupra familiei.”
Un alt obicei cunoscut în această zi este legat de merele din noua recoltă. Tradiția spune că ele nu se mănâncă înainte de a fi duse la biserică pentru binecuvântare. După sfințire, merele se împart de pomană și abia apoi sunt consumate în familie, ca semn de sănătate și belșug. Ordinea păstrată de cei care țin acest obicei este una precisă: mai întâi biserica, apoi pomana, apoi masa din casă.
Ziua de 20 iulie este legată în multe locuri și de pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Familiile pregătesc pachete de pomană cu fructe de sezon, colaci și miere, pe care le împart pentru odihna sufletelor celor adormiți. Preotul Marius Oblu a descris acest gest astfel: „În multe regiuni, sărbătoarea este legată și de pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Familiile pregătesc pachete cu fructe de sezon, colaci, miere și alte bucate, pe care le împart de pomană în memoria celor adormiți. Gestul este considerat o faptă de milostenie și este însoțit de rugăciuni pentru odihna sufletelor celor plecați dintre noi, dar și pentru sănătatea și binecuvântarea celor rămași în viață.”
În tradiția populară, tunetele și fulgerele din ziua de Sfântul Ilie sunt puse în legătură cu trecerea prorocului prin cer în carul său de foc. Din această credință vine și obiceiul ca ziua să fie trăită în liniște, fără certuri și fără vorbe grele, pentru păstrarea păcii în familie. Tot atunci, vremea este privită ca un semn pentru anul agricol.
Preotul Marius Oblu a explicat și această parte a tradiției: „Potrivit tradiției populare, tunetele și fulgerele din ziua de Sfântul Ilie vestesc trecerea prorocului prin cer în carul său de foc. Din acest motiv, bătrânii spuneau că ziua trebuie petrecută în liniște, evitând certurile și vorbele grele, pentru a păstra pacea și armonia în familie. Vremea din această zi este privită și ca un semn pentru anul agricol. Ploaia este considerată vestitoare de recolte bogate, în timp ce seceta prelungită era interpretată ca semnul unui an mai puțin roditor. În unele sate s-a păstrat și obiceiul de a nu tăia copaci în această zi, existând credința că un astfel de gest poate atrage trăsnete sau pagube în gospodărie. Credințele păstrate în jurul acestei sărbători fac parte din patrimoniul cultural românesc și trebuie deosebite de învățătura bisericii.”
În comunitățile agricole, această zi rămâne și un prilej de rugăciune pentru ploi și recolte bogate. În unele sate se păstrează obiceiul de a nu tăia copaci pe 20 iulie, din teama de a nu atrage pagube sau trăsnete în gospodărie. Ploaia din această zi este considerată vestitoare de recolte bogate.
