În perioadele lungi de stres, pofta de mâncare se poate schimba, iar kilogramele se pot acumula mai ușor în jurul taliei. Explicația poate avea legătură cu cortizolul, însă medicii spun clar că eticheta de „dezechilibru al cortizolului” nu reprezintă un diagnostic medical legitim.
Maria Teresa Anton, endocrinolog și educator la Pritikin Longevity Center, a explicat originea acestei idei. „În primul rând, să știți că «dezechilibrul cortizolului» nu este un diagnostic medical legitim și provine, în schimb, din dezinformare. Mulți pacienți sunt induși în eroare de această descriere.”
Asta nu înseamnă că stresul nu produce efecte reale. În mod normal, cortizolul urmează un ritm circadian. Organismul începe să îl producă dimineața devreme, înainte de trezire, nivelul ajunge la un maxim în timpul orelor de zi, iar spre sfârșitul după-amiezii și seara scade, atunci când nu există stres.
Când stresul, lipsa somnului și alimentația necorespunzătoare persistă, corpul începe să producă mai multă glucoză pentru a avea energie. Potrivit Lyla, acest mecanism influențează atât cântarul, cât și felul în care apare pofta de mâncare. Avantika Waring, endocrinolog și director medical la 9amHealth, a descris procesul astfel: „Când corpul tău este sub stres, are nevoie de mai multă energie, cortizolul stimulează ficatul și mușchii să producă și să elibereze glucoză (sau zahăr) în fluxul sanguin pentru a satisface această nevoie.”
Nivelurile mari de glucoză obligă organismul să elibereze mai multă insulină, iar excesul ajunge să fie stocat sub formă de grăsime, mai ales în zona stomacului. Față de ritmul normal al cortizolului, în care valorile cresc și apoi scad pe parcursul zilei, nivelurile crescute pe termen lung modifică apetitul și locul în care se depune grăsimea. Maria Teresa Anton a explicat și acest efect: „Când nivelurile de cortizol sunt crescute pentru perioade prelungite, poate duce la o creștere a apetitului, în special pentru alimente bogate în calorii, și la stocarea excesului de grăsime, în special în regiunea abdominală.”
Medicii fac și o diferență clară între stresul cronic obișnuit și bolile endocrine. Supraproducția constantă de cortizol poate declanșa sindromul Cushing, care vine cu semne precum creștere în greutate pe burtă, față și gât, o cocoașă de grăsime între umeri, vergeturi mov pe piele, acnee, slăbiciune musculară și dureri de cap. La polul opus, nivelurile prea scăzute pot indica boala Addison. Andres Splenser, endocrinolog la Memorial Hermann, a explicat că atunci când creșterea în greutate apare din această cauză, ea reflectă cel mai probabil un stil de viață care nu este optim, de la dietă la somn și starea generală de sănătate.
Pentru un diagnostic precis, medicii indică testul de salivă făcut de patru ori pe parcursul unei zile, împreună cu analize de sânge și urină. Florence Comite, endocrinolog și fondator al The Comite Center for Precision Medicine Healthy Longevity, a precizat: „Deoarece cortizolul crește și scade pe parcursul zilei, testul de salivă, făcut de patru ori pe parcursul unei zile pentru a observa tiparele, este printre cele mai precise.” Totuși, aceste teste nu sunt recomandate pentru creșterile temporare de cortizol cauzate de stresul obișnuit.
În astfel de situații, recomandările endocrinologilor sunt concrete: 7-8 ore de somn pe noapte, 30 de minute de exerciții fizice de cinci ori pe săptămână și o dietă bazată pe plante sau mediteraneană. Dacă apar semnele asociate sindromului Cushing sau altor probleme endocrine, pasul sigur este consultul la un medic specialist pentru investigații amănunțite.
