Trandafirii: O Combinaţie Fascinantă de Istorie, Graţie şi Simbolism Atemporal

De-a lungul istoriei, trandafirul a stârnit numeroase pasiuni, fiind apreciat şi admirat de poeţi, pictori, scriitori şi diverse personalităţi marcante. 

 

Nu este de mirare că unele soiuri poartă nume cu vibraţii istorice, că a fost menţionat de Shakespeare ca fiind cea mai bună floare sau că este atât de apreciat azi. De-a lungul timpului, aceasta floarea elegantă şi încărcată de simboluri atemporale, a ocupat un loc special în inimile oamenilor din întreaga lume.

 

În prezent, se vând miliarde de buchete de trandafiri în întreaga lume şi se estimează că sunt plantate anual alte milioane de trandafiri din diverse soiuri, în culori şi miresme inepuizabile. Floarea vedetă în întreaga lume de Ziua Îndrăgostiţilor, la nunţi, logodne şi evenimente importante, trandafirul a fost, este şi va fi o floare fascinantă şi mult iubită.

 

Mitul trandafirului

 

Conform mitologiei grecești, Afrodita, zeița frumuseții, a fost cea care a dat numele acestei flori, schimbând o singură litera în numele fiului ei, Eros. Apoi, Eros a dat trandafirul lui Harpocrate, zeul tăcerii, ca mită pentru a ascunde slăbiciunea zeilor. De aceea trandafirul este simbolul secretului, al tăcerii și al iubirii.

 

Gruparea trandafirilor după zonele geografice

 

Trandafirul face parte din familia Rosaceae și genul Rosa care conţine aproximativ 150 de specii. Descoperirile arată ca trandafirul este una dintre cele mai vechi flori. Se pare că își are originea în Asia Centrală, dar s-a răspândit și a crescut sălbatic pe aproape toată emisfera nordică.

 

Se pot face două grupări geografice istorice de trandafiri astfel: 

1. Trandafiri europeni sau mediteraneeni precum Gallicas, Albas, Damasks, Damask Perpetuals, Centifolias și Mosses;
2. Trandafiri orientali precum China și Tea.

 

Când a început cultivarea trandafirilor

 

Cultivarea trandafirilor a început în Asia cu aproximativ 5000 de ani în urmă. Confucius a scris despre creșterea trandafirilor în Grădinile Imperiale în jurul anului 500 î.Hr. și a menționat că biblioteca împăratului conținea sute de cărți despre acest subiect. Mai târziu, membrii dinastiei Han au fost foarte pasionaţi de trandafiri, așadar parcurile lor de trandafiri ocupau atât de mult teren încât amenințau aprovizionarea cu hrană. De aceea, împăratul a ordonat să se mai renunţe la unele dintre ele.

 

Reprezentări şi utilizări istorice ale trandafirilor

 

În mormintele egiptene din secolul al V-lea au fost găsite picturi pe pereți și alte artefacte care înfățișează trandafiri. Se spune că regina Cleopatra era o mare iubitoare de trandafiri și i-a folosit pentru a încerca să-l seducă pe Mark Anthony. 

 

Ea și-a umplut fântâna de aceste flori și camera ei a fost decorată cu petale de trandafiri în încercarea de a-i câștiga afecțiunea. În plus, se spune că regele persan Nebucadnețar ar fi dormit pe o saltea plină cu petale de trandafiri.

 

Secole mai târziu, trandafirul a devenit sinonim cu excesele fastuoase adesea caracteristice romanilor, care îl asociau cu dragostea, frumusețea, puritatea și pasiunea. Împărații romani îşi umpleau băile cu apă de trandafiri și se aşezau pe covoare din petale de trandafiri la sărbătorile lor. Petalele erau utilizate drept confetti, spunându-le că lui Nero îi plăcea să fie prezente în mod excesiv la banchete. 

Cererea de trandafiri era atât de crescută, încât țăranii erau adesea nevoiți să-i cultive în loc de hrană, doar pentru a satisface aristocrația romană.

 

Trandafirul în creştinism

 

Primii creștini considerau că trandafirul este un simbol al păgânismului și al asupritorilor lor, romanii, fiind de asemenea atenționați de liderii bisericii să nu-l planteze. Acest avertisment, însă, a fost ignorat, iar floarea a câștigat popularitate fiind folosită în ceremoniile religioase. În timp, trandafirul a devenit un simbol creștin și o parte bogată a culturii sau literaturii sale.

 

Când a ajuns trandafirul în Europa

 

Alexandru cel Mare este considerat ca fiind cel ce a introdus trandafirul în Europa, însă există și alte date care atribuie acest merit cavalerilor care s-au întors din cruciadele secolelor XII și XIII. În timpul evurilor întunecate, mănăstirile europene au păstrat tradiția trandafirului și au cerut ca cel puțin un călugăr să fie priceput în botanică și să aibă cunoștințe despre beneficiile trandafirului. 

 

Mai târziu, în Europa secolului al XVII-lea, această floare a devenit atât de apreciată încât trandafirii și apa de trandafiri erau considerate o modalitate de plată legală fiind folosite pentru achitarea datoriilor pe care oamenii de rând le aveau în fața regalității. 

 

De asemenea, în această epocă, soția lui Napoleon, Josephine, o mare iubitoare de trandafiri, a înființat una dintre primele colecții extinse de trandafiri la Chateau de Malmaison, unde grădina ei conținea peste 250 de soiuri.

 

Hibrizi de trandafiri în Europa

 

Majoritatea trandafirilor din grădina lui Josephine erau de tip european sau mediteranean. Grupul chinez a fost adus în Europa abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea. La scurt timp după aceea, trandafirul de China ( Rosa chinensis ) a fost încrucișat de hibridizatori cu Rosa gigantea (un tip european/mediteranean) pentru a forma un nou trandafir.